joi, 28 septembrie 2017

Septembrie










Mi am reciti postarile. Trebuie sa retin doua lucruri:


1. Am un talent.
2. Talentul nexploatat se iroseste.


Am inteles din tot ce am scris, cum a fost relatia pe care  o am am avut-o.
Timpul verbului e la trecut si trebuie sa ma obisnuiesc cu asta.


O relatie complicata si frumoasa. In care el mai mult lipsea. Surprinzator, nu i simteam atat de mult lipsa atunci si intelegeam. In interviul pe care mi l-a dat a spus ca o femeie trebuie sa fie mereu alta. Sa aiba, asemenea unui diamant slefuit, mai multe fatete, sa nu l plictiseasca. Eu am jucat in relatia noastra un numar limitat de roluri, iar rolurile interpretate le a invatat pe de rost. Ca intr-un joc de poker, cunosti ticurile adversarilor si anticipezi ce va urma.


Previzibil, dragul meu?


Eu nu divulg niciodata lumii ce mi place cu adevarat. Am experimentat asta cu prima mea carte preferata. Cand am vorbit despre ea, oamenii au inceput sa aiba pareri si toate discutiile inutile despre cat de bine, sau nu, e scrisa cartea, m-au facut sa simt ca ceva ce mi apartinea mie, e acum pe buzele tuturor si apartine lor


Despre relatia asta am povestit cel mai mult pe blog. Si cea mai sincera am fost cu o fosta colega. Ei am putut sa i spun tot. Si sfatul ei a fost sa pun punct. Eu am pus puncte de suspensie si cel mai des, semne de intrebare.


"Ma iubești? "



As vrea sa renunt la tot. Si as vrea sa păstrez tot. Si nimic n ar putea descrie mai bine starea mea actuala. E încă un post ca o confesiune, si doar noi  eu stiu ce  înseamnă ce am scris. Sunt obosita. Imi fac bagajele si maine voi pleca intr o excursie din care simt ca ma voi întoarce diferita.




*Din titlurile unor postari, pare ca sunt obsedata de sfârșituri. De fapt, sunt speriata de ele. 




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu