luni, 27 octombrie 2014

Fragmente din viata








Orasul asta e plin de culori si de sunete. E sfarsit de octombrie si ninge. Vantul e rece si aspru. Ca el. Dar imi calmeaza emotiile si imi limpezeste mintea. Ma aflu intr-o multime de oameni agitati si grabiti. Femeile imbracate cu haine de stofa lungi si largi cara sacose grele. Copiii alearga incercand sa prinda fulgii de zapada, inainte sa atinga solul si sa se topeasca.


Sunt confuza. Si obosita. E o oboseala care nu trece cu somn. Sunt prea multe intrebari la care nu gasesc raspunsuri. M- a surprins comportamentul lui. A fost prima noastra cearta?! I am descoperit o latura pe care nu as fi vrut sa o descopar. Autoritara. Dominatoare. El are asteptari de la mine. Cum au toti celilalti. Si vrea ca eu sa fiu conform acelor asteptari. E dureros sa constat ca doreste atat de mult sa ma schimb.

Ma proiecteaza in viitor si ma place pentru ce crede el ca as putea fi si nu pentru ce sunt...


Toamna trecuta era soare. Timpul s-a scurs si s-a implinit un an de cand sunt aici. Am strans in suflet  multe amintiri. Am zambit sincer si am ras cu pofta, am plans cu lacrimi fierbinti sau fara lacrimi deloc. Am dorit, m- am bucurat, am sperat. Am daruit si am primit mai mult decat am dat.

Astazi, am desfacut panglica de la o cutie cu vise indraznete si i le am prezentat. 



 Sunt promisiunile facute unui suflet de copil...


Si vreau sa le indeplinesc. Rand pe rand sau toate odata.



 - Nu o sa reusesti.




 

Imi scutur capul cu incapatanare sa indepartez ideea. E tarziu. Si e frig. Am mainile inghetate si constat ca lumea din jur s-a retras. Ma opresc din drum sa ma intorc acasa.

Aici nu exista acasa.





4 comentarii:

  1. Cred ca a gresit, dar sa stii ca el :

    El te place asa cum esti,
    Te adora pentru ce esti,
    Te iubeste pentru cum vei fi !

    RăspundețiȘtergere
  2. sounds more like the big-city american lifestyle (toata lumea in graba), si poza articolului este luat tot de pe acel taram. Dar nu prea cred ca asta se gaseste si in Romania. Poate doar prin Bucuresti, ici colo cate un barbat si o femeie cu atitudine corporate, self-driven westernized copy-cat personality? Incotro ne indreptam, noi ca tara romaneasca, is a small lack of personal sovereignty.. the most important skill un om poate sa dobandeasca and master it. Overall, frumos scris... sentimentul observer extrem de dezvoltat, atentia la detalii, roamantismul si eleganta cu care te apui sa scrii despre cele intamplate cu o zi in urma. Dragut, imi place de tine, strainule.

    RăspundețiȘtergere
  3. Sunt si in Romania femei cu personalitate. Si in viitor sper sa fie din ce in ce mai multe! Multumesc, apreciez comentariul tau!

    RăspundețiȘtergere