miercuri, 13 august 2014

Inceput de vacanta




Am ajuns. Forfota, caldura sufocanta si prea multi oameni. Usor obosita de pe drum ma simt coplesita de o asa atmosfera plina de viata... Strazi inguste cu case vechi, alaturi de care se inalta pensiuni si hoteluri, turisti imbracati sumar care se deplaseaza grabiti in timp ce mananca cu pofta porumb copt sau gogosi, siruri de restaurante, cafenele, fast-fooduri intrerupte din loc in loc de tarabe cu suveniruri  si haine, miros de peste prajit. Atmosfera de vacanta. Oamenii isi zambesc, cuplurile se strang in brate, grupurile rad zgomotos.

Imi zice: - Merg sa iau cazare.

Il privesc. Zambeste si in lumina soarelui pare inca si mai frumusel.


- Te astept aici. ii raspund.

Inchide masina, ma saruta,  pleaca. Raman singura in plina forfota si ma indrept agale pe alei, spre magazine. Multe tarabe, aceeasi marfa: haine in culori vii, suveniruri, cosmetice.  Imi pierd treptat interesul si ma reprofilez. Imi cumpar o portie mare de gogosi pline de cicolata, ma asez pe marginea unui parapet si ma delectez. Fiind extrem de concentrata asupra cutiei din poala, nu observ cand cineva se asaza langa mine. Aud:
-  Bunaaaa!!!!

Manjita de ciocolata ridic privirea. Prietena mea din copilarie. Sunt surprinsa sa o intalnesc intr-un loc atat de aglomerat, dar presupun ca lumea chiar e mica. Discutam, povestim, nu multe... Pe ea o asteapta o gasca intreaga, in picioare, cativa metri mai incolo. Mi a parut bine sa o revad. Avem multe amintiri impreuna si desi a trecut destul timp de la ultima noastra intalnire, ne am comportat ca si n am mai fi vorbit de ieri.

Ramasa singura, verific telefonul. Niciun apel.  A trecut mai mult de o ora. Ma indrept, din nou, spre magazine. Dupa inca o ora, il sun. Imi zice:

- N am gasit cazare. Camera a fost data. Caut alta. Nu mai dureaza mult.

Mai vorbim, imi explica ce si cum si inchid. Au trecut vreo doua ore de cand ne am despartit si mi se face dor de el. Sunt obosita, imi e cald. Incotro sa ma mai indrept?!Spre mare... Gasesc o stanca si ma asez. Stau si aici indeajuns de mult timp ca sa nu mi se para frumoasa nici marea. Acum chiar m am plictistit. Il sun.

- N am gasit nimic. Nu aveam chef de glume, dar mi ar fi placut sa cred ca asta e.

Dupa un sfert de ora ne intalnim si asa cum imi e felul cand sunt suparata, nu scot niciun cuvant. El imi spune, imi explica, glumeste, ma ia in brate, ma pupa. In prezenta lui se risipesc nervii si gandurile negative. Cu minunte in urma voiam sa plec si ma imaginam singura, cu bagajele intr-o gara, asteptand trenul care sa ma duca acasa. Acum insa, constat ca as putea dormi si sub cerul liber. Da, sub cerul liber ar putea fi chiar placut.  Ma prefac suparata in continuare si il las sa ma mai alinte un timp.

Plecam in cealalta parte a statiunii sa gasim cazare.

-   Ce alegi? Mergi cu mine sau te plimbi prin magazine?

Resemnata, iau magazinele la rand. Dupa inca doua ore, avem cazare. O casuta platita la pret dublu.

Mai tarziu, am ajuns pe plaja... oamenii erau putini, marea linistita si soarele inca stralucea. Starea de oboseala se impletea cu sentimentele de fericire.  M am asezat in bratele lui si am atipit.







Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu