miercuri, 18 iunie 2014

Povesti de viata..


Bun, ma apropii de usa inalta a cladirii impunatoare si imi zic in gand, asa cum m-au invatat cartile motivationale " nu plec fara un raspuns pozitiv" si cu o asa mentalitate pasesc pragul zambitoare.

Ma indrept spre secretariat, cer sa mi se spuna unde il pot gasi pe domnul "D" si mi este indicata o usa.
 Usa era larg deschisa de parca ma indemna sa intru, dar ulterior am constatat ca nu ma indemna...
Din exterior, am observat in spatele unui birou de dimensiuni mari, un barbat, nici scund, nici inalt, nici tanar, nici batran ( mai mult batran, fie vorba intre noi) care se uita incruntat peste niste dosare. Bat, zambesc si intru. 
Am citit eu ca zambetul ajuta, nu ajuta... Nici nu deschid gura sa ma prezint si incepe sa-mi adreseze o avalansa de intrebari retorice, fortificate de expresiile care incep cu "nu" si se termina cu " poate", toate redate pe un ton inalt, de soprana... Am avut impresia ca ma astepta dintotdeauna, special pentru asta. Uimita, ultuita si apoi naucita de un asfel de comportament, incep sa-i atribui, in minte, atribute care dintre care mai  potrivite: "frustrat", "coleric", "stupid". Gandurile mele si monologul sau sunt intrerupte de sunetul telefonului. Raspunde. Calm si voios. Mi- a dat senzatia ca ma aflu intr-un cadru diferit, cu  un personaj diferit. Incredibil, inchide, si isi reia discursul exact de unde a ramas. Sa rad, sa tip, sa plang?
Nu-l mai astept sa-si termine pledoaria, oricum nu avea de gand curand, si zic: " E MECI!", imi raspunde: " SPORT", intreb: " Unde?", spune: "SUS".

Ies, multumindu-i ( multumindu-i pentru o asemenea experienta) si urc. Ajung la o alta usa, unul dintre cuvintele inscrise pe placuta era "sport", bun, bat. Se deschide si inainte sa ma prezint, spun:

- M-a trimis Domnul Director la d-voastra. 

D-soara la auzul cuvantului "director" lasa telefonul din mana, ma scaneaza, imi zambeste si ma pofteste sa stam de vorba.

Ii explic ce si cum, imi raspunde, se arata amabila si politicoasa, se ofera dispusa sa ma plimbe pe la alte usi, si cand se deschid, le spune tuturor ca m-a trimis domnul director. "O daa..m-a trimis, dar la plimbare."
Si perindandu-ma asa, insotita, de la o usa la alta, plec la final cu cateva adrese de mail importante, numere de telefon si acceptari de colaborari. 

Ati observat, deja, pana in acest moment, ca laitmotivul acestei intamplari a fost "usa". 

Mda, asa e in Romania, ti se prezinta o gama variata de usi, poate intentionezi sa te faci tamplar si atunci e bine sa ai cunostinte consolidate in domeniu....



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu